Ce poveri poartă copiii noștri în prezent? Cum îi pregătim pentru un viitor incert? Ce ne-a adus ultimul an la suprafață și ce învățăm din această experiență? Ce ne arată comportamentul unui copil? Care este imaginea mai mare pe care o putem vedea?
Ce putem face astăzi diferit în educație, atât în calitate de părinți, cât și în calitate de educatori?
Ce poveri poartă copiii noștri în prezent? Cum îi pregătim pentru un viitor incert? Ce ne-a adus ultimul an la suprafață și ce învățăm din această experiență? Ce ne arată comportamentul unui copil? Care este imaginea mai mare pe care o putem vedea?
Ce putem face astăzi diferit în educație, atât în calitate de părinți, cât și în calitate de educatori?
Descoperim prin pedagogia sistemică, o abordare nouă, folosită cu succes deja în tări precum Finlanda, Letonia, Danemarca, Olanda, Spania, Germania, Brazilia, Columbia și Mexic.
Pedagogia sistemică aduce o perspectivă nouă în realitățile educaționale și procesele lor. Aceasta folosește abordarea sistemică fenomenologică, permițând vizualizarea sistemului educațional, familial și social ca parte a unei structuri interdependente.
Programul de formare în pedagogie sistemică va începe, în România, în septembrie 2021.
Pentru introducerea acestui program de formare în România, organizăm un eveniment național, la care vă invităm să participați:
Comportamentul copiilor - un simptom al sistemelor
21.06.2021, România
Atelier online
Cost atelier 210 lei
Atelierul va fi în limba engleză, cu traducere în română.
Când adulții fac loc întregului lor trecut, copiii se pot concentra mai bine
Cum contribuie comportamentul copilului la completarea sistemului?
Copiii au un simț ascuțit, dar inconștient când vine vorba de ceva ce lipsește din istorie, din trecutul unei familii, al unui sistem. Comportamentul copiilor, în special dacă vorbim despre un comportament dificil, este un fel de indicator înspre o direcție. Poate arăta, de exemplu, când o parte din trecut are nevoie de un loc în sistemul adulților. Un trecut pe care noi îl vedem ca fiind problematic pentru că ne aparține, dar s-a întâmplat și prin asta aparține.
Se întâmplă adesea în cazul părinților, însă copiii pot simți această dinamică și în relație cu educatorii lor sau cu alte persoane cu care interacționează într-un context educațional.
Cu cât noi, adulții, avem mai devreme curajul de a ne recunoaște trecutul dificil, copilul poate fi copil din nou, se poate concentra mai bine și merge la școală cu mai multă plăcere.
Un comportament neobișnuit sau dificil vrea să arate că încă există o parte de informație despre care ne este greu să recunoaștem că ne aparține… comportamentul dificil este cel care poartă povara sistemică
Așadar, atunci când comportamentul este neobișnuit sau problematic, acesta nu este doar o reacție directă la situația din prezent. Aspectul ciudat sau problematic se străduie să transmită adulților că ceva încă vrea să fie re-integrat… re-amintit (re-membered).
Majoritatea tulburărilor comportamentale sau de învățare nu sunt individuale, ci o manifestare a unui sistem incomplet, sau a unui sistem dezechilibrat, ori dezordonat. Pur și simplu așa se întâmplă că o anumită persoană ajunge să exprime acest aspect, la un moment dat.
Astfel că nu putem spune că Mihai este autist sau că Ioana este o hiperactivă, comportamentul lui Mihai este cel care încearcă să pună ceva în ordine, ceva care a fost la un moment dat dezechilibrat în sistemul mai mare, iar comportamentul Ioanei se prea poate să se străduie să aducă împreună ceva ce a fost separat la un moment dat…
O cale de a supraviețui evenimentelor dureroase este uitarea, să nu mai vorbești despre ele astfel încât să nu mai fii nevoit să resimți durerea. Câtă vreme servește supraviețuirii, funcționează bine. Însă după 2, 3 generații, sistemul nu mai consideră că este necesar să repete acest tipar, pentru că, aparent, a supraviețuit. Apoi simptomele ies la suprafață, sau comportamentele dificle, sau problemele de învățare pentru a transmite clar că s-a supraviețuit destul și că acum a venit vremea pentru a ne reaminti ceea ce a fost lăsat în urmă sau înafară. Acest comportament este dificil în viața de zi cu zi, însă atunci când privim înspre el sistemic, observăm că este un indicator care ne arată cine sau ce încă merită un loc în sistem.
Îți poți ajuta copiii cu care lucrezi, sau chiar pe proprii copii, devenind conștient de tiparele care au fost transmise în familia ta. Când vezi cum comportamentul copilului se străduie să readucă imaginea trecutului uitat, acesta primește locul său de drept, conștient, în tine ca educator sau ca părinte. Atunci, comportamentul copilului nu mai are nevoie să fie atât de preocupat cu acel aspect, iar copilul se poate juca și poate învăța, se poate bucura de experiențele lui, fără a mai fi nevoit să evidențieze ceva în noi și înspre noi.
Când vine vorba de un comportament nedorit din partea unui copil, avem tendința să:
- Oprim
- Corectăm
- Etichetăm
- pedepsim
- Excludem
- Nu vrem să vedem
- Educăm
Când este vorba despre o întârziere în dezvoltarea copilului, avem tendința să:
- Comparăm
- Etichetăm
- Reparăm
- Respingem
Când este vorba despre o suferință fizică, o boală, avem tendința să:
- Diagnosticăm
- Tratăm
- Le repetăm pe primele 2
Prin abordarea sistemică, descoperim pentru ce anume comportamentul copilului, întârzierea în dezvoltarea și suferința fizică, boala pot fi un simptom. Înspre ce ne invită să privim, într-o imagine mai amplă. Ce anume are nevoie să fie integrat de către noi adulții, iar simptomul manifestat de copil este doar un indicator că acel aspect există? Uneori, poate fi vorba despre o suferință majoră a unuia dintre părinți, despre pierderea unei sarcini, a unui copil, de un eveniment tragic în trecutul bunicilor, despre o excludere și multe altele.
După ce aducem la vedere acel aspect, îl integrăm la nivel conștient, copilul se relaxează, nu mai are nevoie să-și consume energia și să se sacrifice. Atunci putem găsi modalități de stimulare a unei abilități, putem oferi spațiu de creștere, de vindecare, tratamentele acolo unde este cazul încep să dea rezultate mai bune. Este ca și cum am privi la 2 planuri de acțiune:
Primul care ține de sistemul mai mare la care este conectat simptomul copilului și este la nivel inconștient.
Al doilea care ține de relația noastră directă cu ei, de felul în care putem modela comportamentele prin comunicare, satisfacerea nevoilor ființiale: conectare, capabilitate, contare și curaj.
Nu putem restabili trecutul. Cu toate acestea, putem accepta faptele care s-au întâmplat așa cum sunt. Putem chiar recunoaște că a fost aparent necesar ca un eveniment sau o persoană să fie exclusă. A fost probabil o modalitate bună de a merge mai departe în viață, de a uita un eveniment dureros și de a nu mai vorbi niciodată despre acesta. Mulțumită acelor mecanisme de supraviețuire a strămoșilor noștri, noi trăim astăzi!
Atunci când părinții sau educatorii privesc comportamentele problematice și dificultățile de învățare prin lentilele sistemice, știind că un comportament muncește din greu să indice locul în care adulții au de integrat o pagină ruptă din trecut, sistemul se poate relaxa. Comportamentul nu mai are nevoie să fie atât de evident și mai multă energie este eliberată pentru învățare și joacă.
Iată ce vei învăța în timpul acestui workshop cu Bibi Schreuder
Bibi va oferi o introducere despre cum funcționează sistemele și cum un anumit comportament poate fi simptom pentru anumite aspecte din trecutul nostru, la nivel de sistem familial, organizațional, social.
Folosind metoda constelațiilor familiale pentru a ne uita la cazurile propuse de către participanți, care au legătură cu dificultăți de învățare sau comportamente dificle, vom primi conștientizări despre cum suntem cu toții conectați la trecutul nostru, la sistemul nostru, precum și la alte sisteme în care trăim sau lucrăm, precum sistemul școlii, de exemplu.
După acest atelier, te vei uita înspre dificultățile de învățare și comportamentele necooperante dintr-o perspectivă diferită și vei avea mai multe instrumente și resurse noi la îndemână.
Poți continua dezvoltarea ta folosind principiile pedagogiei sistemice, participând mai departe la programul de formare care începe în septembrie 2021.
Pentru cine?
Acest workshop este pentru educatori, învățători, profesori, formatori, părinți, consilieri, directori ai unitățilro de învățământ, dar și pentru adulți care au tulburări de învățare, precum și pentru oricine este interesat de acest subiect.
Workshopul este introductiv la programul de formare în pedagogie sistemică, pe care îl vom demara în septembrie 2021.
.
Facilitator:
Bibi Schreuder
co-fondator al Institutului Bert Hellinger din Olanda, formator constelații familiale și organizaționale, specialist în educația sistemică. Citește mai multe despre Bibi aici.
Organizatori:
Adina Elena Benghea
co-fondator STURZ și facilitator constelații familiale și organizaționale
STURZ- Asociația Centrul de Cercetare și Dezvoltare a Educației pentru Familie
www.sturz.ro, www.sturzonline.ro, https://sturz.ro/adina-benghea-co-fondator-centrul-sturz/
Dragoș Riti
facilitator și formator constelații familiale și organizaționale
Quantum Connection, My Heart and my Soul
Program: 21 Iunie 2021, Interval orar: 13.00-16.30, online, pe platforma zoom.
Cost: 210 lei.
Pentru confirmarea locului și plată apasă butonul de mai jos
Atelierul va fi în limba engleză, cu traducere în română.
Pedagogia sistemică aduce o perspectivă nouă în realitățile educaționale și procesele lor. Aceasta folosește abordarea sistemică fenomenologică, permițând vizualizarea sistemului educațional, familial și social ca parte a unei structuri interdependente.
Această nouă paradigmă a fost dezvoltată în ultimii ani în mai multe țări ale lumii, extinzând viziunea semnificativă a întregului în relația școală-familie, aducând posibilitatea creării unui mediu de incluziune începând din școală, unde toți membrii își pot asuma rolurile și responsabilitățile sistemelor familiale, educaționale și instituționale.
Pedagogia sistemică oferă instrumente utile dezvoltării personale și profesionale pentru a face față provocărilor educației actuale, concentrându-se pe activitatea didactică în relație, în sentimentul de apartenență, incluziune și comunitate și, în cele din urmă, contribuind la construirea și consolidarea de noi medii educaționale.
Principiile pedagogiei sistemice contribuie la umanizarea prin incluziune, ordine și echilibru, astfel încât profesioniștii, părinții și studenții care fac parte din sistemul educațional să își găsească locurile, conștienți de rolurile lor, inclusiv sistemele familiale, educaționale și instituționale. Această pedagogie promovează o practică dinamică în contexte educaționale și o nouă abordare a atitudinilor disfuncționale și a tulburărilor de învățare.